Ce facem cu instrumentele pe care le folosim la tratamentul pacienților despre care știm că au HIV sau hepatită?

Ce facem cu instrumentele pe care le folosim la pacienții despre care știm că au HIV sau hepatită? Trebuie păstrate separat? Dacă folosim ciclul prion de la autoclav, care e special pentru așa ceva, le putem pune împreună cu celelalte instrumente? Scrie ceva în Ordinul nr. 1.761/2021 ceva despre astfel de cazuri?

Acestea sunt unele dintre întrebările recurente în ceea ce privește sterilizarea instrumentelor care au fost folosite la pacienții despre care știm că au HIV sau hepatită sau alte boli transmisibile. Faptul că știm că unii dintre pacienții pe care îi tratăm au boli transmisibile nu poate să ne ajute în vreun fel în ceea ce privește reprocesarea instrumentelor stomatologice, din cel puțin două motive.

1. Este foarte probabil ca unii dintre pacienții pe care îi tratăm în clinică nici să nu știe că suferă de vreo boală transmisibilă. În România prevenția nu beneficiază de atenția cuvenită, de aceea este foarte posibil ca oamenii nici să nu știe de ce suferă. Zilele acestea, Institutul Clinic Fundeni în parteneriat cu Asociația Română Anti SIDA – ARAS au publicat cele mai recente date în cadrul proiectului Live(Ro)-2-Sud (Program regional de prevenire, screening şi diagnostic al pacienţilor cu boli hepatice). Dintre cele 127.000 de persoane testate, au fost depistate 2.767 de persoane cu infecții cu virusul hepatitic B sau C, rezultând o prevalență generală raportată la numărul celor testați de 2,17%⁽¹⁾. Deci, faptul că o persoană vă anunță că suferă de o boală transmisibilă este necesară, dar nu și suficientă.
2. Cel de-al doilea motiv pentru care nu ne este de mare folos să știm aceste informații este pentru că reprocesarea instrumentelor stomatologice trebuie făcută la fel, indiferent de pacientul la care au fost folosite instrumentele sau la pacientul la care urmează să fie folosite. Sterilizarea este sterilizare. Dacă punem o oglindă de consultație (instrument neinvaziv) cu o foarfecă de chirurgie (instrument invaziv) la sterilizat, atunci toate microorganismele de pe ele vor fi supuse aceluiași proces și trebuie distruse.

Bolile produse de virusurile HIV și/sau hepatice sunt boli periculoase, dar virusurile care sunt responsabile de producerea lor au o rezistență scăzută, de aceea sunt foarte ușor de inactivat. Medicii și asistentele din stomatologie nu trebuie să facă nimic în plus pentru a inactiva potențialele astfel de virusuri.

Ciclurile de sterilizare prion, și care durează 18 minute, nu sterilizează „mai bine” decât ciclurile normale (3,5 min la 134°C). Într-un proces de sterilizare aplicat corect, sterilizarea este atinsă după 3 minute la 134°C. Folosind cicluri de sterilizare de 5 sau 8 minute, este evident că depășim timpul minim stabilit pentru atingerea stadiului de sterilizare. Ciclurile foarte lungi de 18 minute sunt folosite pentru a denatura prionii, care sunt proteine fără acid nucleic, dar capabile de reproducere – deci, nu sunt germeni vii, deci – nu au nimic de a face cu sterilizarea.

Sterilizarea de rutină nu garantează inactivarea completă a prionilor, iar consensul științific este că accentul trebuie mutat la procesele de dinaintea etapei de sterilizare. Adică la spălarea, dezinfectarea și clătirea instrumentelor mecanic/automat în mașini speciale de termo-dezinfecție pentru îndepărtarea și distrugerea mecanică a prionilor – înainte ca instrumentele să fie puse la sterilizat. Ciclurile prion trebuie să fie folosite dacă instrumentele au intrat în contact cu materiale de risc, ceea ce se întâmplă în alte domenii (chirurgie ORL, oftalmologie etc.) Utilizarea ciclurilor prion nu se impune în mediul stomatologic.



După explicațiile de mai sus, consider că este de la sine înțeles că nu este necesar ca aceste instrumente să fie tratate separat – implicit depozitate în altă parte. Eventual, pe raftul cel mai din spate și le scoatem la următorul pacient care are Hiv/hepatite? ;)

Să ne gândim la un aspect de bun simț: când vine pacientul la cabinet îl testăm să vedem dacă are hiv/hepatite/streptococ/candida/etc.? Nu facem asta. Nu avem nici acoperirea legislativă și nici cea medicală pentru un astfel de act medical. Dacă pacientul nu ne spune (poate nu știe că are o astfel de problemă, poate nu vrea să spună din cauza stigmatizării, poate nu consideră necesar - există o mulțime de astfel de posibilități), noi nu vom ști niciodată istoricul lui medical complet. Și atunci, intervine ceea ce am enunțat în toate discuțiile cu partenerii noștri:

Regula de bază în domeniul reprocesării instrumentelor medicale (inclusiv stomatologice) este următoarea:

Orice reprocesare trebuie realizată astfel încât orice bacterie sau virus să poată fi inactivați, pentru că orice instrument medical poate fi potențial contaminat cu „cel mai periculos” și/sau „cel mai rezistent” germen la care ne putem gândi

Atât timp cât virusurile și germenii sunt invizibili, reprocesarea instrumentarului stomatologic nu trebuie făcută mai mult sau mai puțin conștiincios, ci întotdeauna trebuie făcută în același fel (reproductibil) și în cel mai bun mod cu putință.

(1) Sursa date citate în articol: https://www.facebook.com/story.php?story_fbid=pfbid037g86Z6NRqmsBUcMuR2qYW8nVJt9mg3QKPiCQbdYhrku4Lf7nPXroYr6jvrVBbcTal&id=100069049187200